Sunt mereu singur în job-ul meu, dar o fac pentru familie… Știți câți oameni am cunoscut în ultimul an? Mai puțin de 10. Ciudat, nu? Și asta nu pentru că aș fi vreun singuratic, că sunt sociabil de fel. Dar așa s-a nimerit. Am terminat Facultatea de Drept acum vreo câțiva ani buni și am tot încercat să profesez. Marele meu ghinion a fost că nu m-am născut într-o familie de ”baștani”, care să mă susțină financiar. Dar viața merge înainte, așa că m-am reprofilat, cu un scrâșnet de dinți.

    ## Sunt mereu singur în job-ul meu, dar sunt și alte inconveniențe
    
    Acum plec în Germania o dată pe lună, ăsta mi-e serviciul. De obicei, plec singur și conduc foarte mult. Noaptea e cel mai greu. Te ajunge oboseala și ai vrea să îți tragi sufletul, dar nu ai cum, decât în orele stabilite. De cele mai multe ori, dorm în mașină, atunci când chiar nu mai pot. E groaznic de incomod, dar trebuie să te obișnuiești. Nu ai cum altfel. Mănânc pe unde apuc, mai mult uscături: salam și cașcaval, în ceva pâine. Potolește foamea, dar nu la fel de mult ca sarmalele de acasă, pe care le gătește soția. Dar și cu asta încerc să mă obișnuiesc. Fac economie, pentru că prefer ca banii ăia să se ducă la familie.
    
    Cel mai greu e că sunt singur mereu și asta mă stresează foarte mult. Singurul lucru care îmi mai înseninează ziua este poza soției și a celor 2 copii, pe care o am mereu pe bord. E greu, nu o să vă mint. Am un salariu decent, dar e greu. Familia e în țară și nu apuc să îi văd decât o dată pe lună, când ajung acasă și dorm. Dorm mult. După care, îi las și plec din nou. Cel mai greu mi-e când cei mici încep să plângă. Îmi inghit bărbătește lacrimile și le zic că mă duc să muncesc pentru ei, să aibă ce le trebuie. Apoi, mă duc în singurătea mea. Fix ca un haiduc.
    
    ## Visurile mele sunt, on hold…
    
    Nu știu dacă îmi place ceea ce fac neapărat, dar momentan asta trebuie să fac, să îmi fac și eu un rost. Sper ca în 3-4 ani să ne putem face și noi o căsuță, ca tare mult visăm la asta. Până atunci, mă obosesc pe drumuri și stau cu frică în fiecare seară, să nu îmi fie furată marfa sau să nu îmi facă cineva felul.
    
    Sunt șofer de tir, ca mai toți bărbații cărora le place să conducă. Sunt recunoscător pentru job-ul ăsta, pe care cu greu l-am găsit. Probabil unul dintre puținii licențiați în drept deveniți șofer de tir. Și unul dintre cei care știu să își negocieze drepturile, dar și salariul. Până la urmă, visele mai pot aștepta.
    
    (Ionel, 40 ani, șofer de tir [sofer de tir](https://www.impact.ro/la-cat-poate-ajunge-salariul-unui-sofer-de-tir-in-romania-cati-bani-ii-raman-la-final-de-luna-19954.html))
    
    Dacă ești pregătit să îți umezi visurile, intră pe [MyNextJob](/locuri-de-munca/) si caută jobul potrivit ție.

> Am meseria de vis, în care pot să mă joc cu adevărul! …des aud întrebările …
        > 
        > ”Și care e treaba cu Dracula?”
        > 
        > ”[Dracula nu a existat niciodată](https://en.wikipedia.org/wiki/Dracula_tourism), e doar un mit. Îmi pare rău să vă dezamăgesc”
        
        … cu toate că nu îmi pare rău. Și niciodată nu îmi pare rău când zic adevărul, chiar dacă e puțin deranjant. Când ești ghid turistic, datoria ta este să te folosești de adevăr, pentru a-l ambala în cea mai frumoasă formă. E marketing pur, cu ceva abilități solide de comunicare.
        
        Toți prietenii mei mă invidiază, pentru că meseria mea pare poleită cu aur: 9 luni din 12 sunt plecat mai tot timpul. Ba în Bucovina, ba în Maramureș, ba în Ardeal, ba în Valea Prahovei. Pentru mulți, this is the dream job. Și așa e, până la un punct. Da, văd toată țara. Da, există tips. Da, cunosc mii de oameni și am intrări peste tot. Da, am cele mai interesante beneficii.
        
        Dar știti cum e să ai un autocar plin de turiști străini, iar jumătate din ei să nu știe engleza? Ghidajul tău devine aproape imposibil atunci. Iar dacă la asta se adaugă și nemulțumiri legate de transport, cazare sau masă, ești mâncat. Noroc că sunt uns cu toate alifiile, iar psihologia nu îmi este străină deloc. Pentru că atunci când lucrezi cu atât de multe tipologii de oameni, înveți să fii și psiholog.
        
        ## Am meseria de vis care îmi aduce satisfacții…
        
        Cea mai mare satisfacție a meseriei mele este review-ul pe care îl primesc la final. Practic, pentru asta muncesc, oricât de urât ar părea- pentru un review. Pentru că acel review îmi crește sau îmi scade cota pe piață. Dar pentru a fi uman până la capăt, vă spun că muncesc și pentru a le arăta celorlalți cât de faină e România. Pentru că avem o țară frumoasă, pe care turiștii străini o apreciază până la ultima picătură: locuri pitorești, tradiții, obiceiuri, mâncare bună.
        
        Închei prin a vă spune un lucru: domeniul ăsta nu este ușor. Nu este ușor deloc. Dar e dovada clară pentru cei mai mulți că se pot face bani și în România, acasă. Și spun asta după ce 7 ani am lucrat pe vase de croazieră, unde nu contează nici câtă carte ai făcut, nici cât de mult ai muncit înainte. Acolo, pentru ei ești doar un ecuson sau un număr. Aici, acasă, faci ce îți place, în țara ta. ”Am meseria de vis, în care pot să mă joc cu adevărul.” dar nu pentru români, că românii apreciază cel mai puțin. Ci pentru străini. Care de câte ori pleacă de la mine de pe tur spun că România este o a doua casă.
        
        (Vali, 34 ani, ghid turistic pe incoming tourists)
        
        Vrei să explorezi meserii de vis? Intră pe [MyNextJob.ro](/)!

mynextjob.ro

Sunt mereu singur în job-ul meu, dar o fac pentru familie…

Job Experience

Am meseria de vis în care pot să mă joc cu adevărul!

Job Experience

Despre noi

Info

Social media